duminică, 29 ianuarie 2012

Valoarea reala a timpului tau

Un om a venit acasă de la locul de muncă târziu, obosit şi iritat. Baietelul lui de 5 ani il astepta la usa :
Fiul :"Tati, pot sa-ti pun si eu o întrebare?"
Tatal: "Da sigur, ce este?" răspunse tatal ..
Fiul: "Tati, cât de multi bani castigi tu pe ora ?"
Tatal: "Asta nu este treaba ta. De ce mă întrebi aşa ceva? " a spus omul supărat.
Fiul: "Vreau doar să ştiu. Te rog spune-mi, cat de mult castigi tu pe ora ? "
Tatal: "Dacă vrei să ştii, eu fac 50 dolari pe ora."
Fiul: "Oh,” băieţelul a răspuns, cu capul în jos.
Fiul: "Tati, imi poti imprumuta si mie 25 $? '
Tatăl s-a infuriat :, " Daca singurul motiv pentru care vrei sa-ti imprumut bani este sa-ti cumperi o jucarie sau o alta prostie , te rog sa mergi imediat in camera ta si sa te culci .
Cum poti sa fii atat de egoist. Eu muncesc din greu pentru a castiga acesti bani , si nu imi permit sa-i cheltuiesc pe toate mofturile tale . "
Baietelul a mers liniştit în camera lui şi a închis uşa.
Tatal s-a asezat si a inceput sa-si puna intrebari despre baietelul lui.. Cum îndrăzneşte sa puna astfel de întrebări doar pentru a obţine nişte bani?
După aproximativ o oră sau cam asa ceva, omul sa calmat, şi a început să se gândească:
Poate este altceva ce el doreste sa cumpere cu cei 25 $ asa ca tatal a mers la camera baietelului şi a deschis uşa.
"Eşti adormit, fiule?" A întrebat el.
"Nu tati, eu sunt treaz," răspunse băiatul.
"M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme", a spus omul. "A fost o zi lungă şi mi-am varsat supararea pe tine. Iată 25 dolari cat ai cerut. "
Băieţelul s-a ridicat si a zîmbit. "Oh, multumesc tata!" a strigat el . Apoi, bagand mana sub perna a mai scos cativa bani mototoliti .
Tatal a vazut ca baietelul mai avea deja bani,si a început să se înfurie din nou.
Băieţelul a numarat încet bani lui, şi apoi se uită în sus la tatăl său.
"De ce vrei mai multi bani daca ai deja ? ' bombăni tatăl.
"Pentru că nu aveam destui ", a răspuns băieţelul.
"Tati, acum am 50 dolari. Pot să cumpăr o oră din timpul tău? Te rog să vii acasă mâine mai devreme. Aş dori să iau cina cu tine. "
Tatăl a fost zdrobit. El si-a luat scumpul baietel în brate , şi l-a implorat pentru iertarea .

Este doar o scurta reamintire pentru cei care lucreaza din greu în viaţă. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fără a petrece ceva timp cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cei aproapiati de inimile noastre.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Parfum de Femeie

In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:
"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.
Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:
Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba intarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.
Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.
Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor.

luni, 16 ianuarie 2012

Magicianul

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului său. El a fost şi un fantastic spărgător de lacăte . Susţinea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin de o oră.

Într-un mic oraş din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau şi provocările şi banii, a acceptat propunerea.

Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau la faţa locului. Houdini a păşit încrezător în celulă şi uşa a fost închisă. Şi-a dat imediat jos haina şi s-a apucat de treabă. Îşi ascunsese în curea o bucată de oţel flexibil şi dur, lungă de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.

După 30 de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpiraţie. După 2 ore Houdini pur şi simplu s-a prăbuşit peste uşă, care s-a deschis imediat. De fapt uşa nu fusese niciodată închisă decât în imaginaţia marelui magician.

Morala

Uşa nu a fost închisă decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acţionat ca şi cum ar fi avut de învins o mie de lăcate. Aidoma lui Houdini, şi noi suntem prizonierii propriei minţi. Pentru a evada din “închisoarea mentală”, trebuie mai întâi să realizăm şi să acceptăm acest lucru şi apoi să găsim căi prin care să ne eliberăm.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Oameni,Suflete,Ambalaje ...

Trăim într-o lume… tristă. Cred. Sau poate oamenii o întristează.Trăim într-o lume în care… oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită. Deseori.Trăim într-o lume în care… oamenii spun ușor ”Nu doare”.  Oare ?

Printr-un oarecare absurd și ridicol trebuie să fii de acord cu mine când spun că fiecare secundă în plus, înseamnă o secundă mai aproape de moarte. 
Doar aceasta este realitatea. Și moartea e de multe feluri… nu doar fizică. Înțelegi tu ce vreau să spun.
Deși sunt om în toată firea în unele momente am încă senzația de copil naiv. Știi cum vine asta? Ciudat. Mă bulversează, mă agită, mă sperie,… iar stările astea pe moment mă schimbă… 
Am mai zis eu, oamenii pot fi altfel pentru puțin timp… iar apoi revin la vechile obiceiuri.
Falsitatea doare, în primul rând, pe cei care sunt falși. Așa vreau să cred.
Falsitatea înseamnă un ambalaj.
Azi ești tânăr, mâine ești bătrân. Azi ai pielea fină, iar mâine poți să fii plin de riduri și să ai pielea aspră. Azi ai păr șaten/brunet/blond în cap… iar mâine poate ai fire albe sau ești chel.
Da. Așa sunt oamenii… aleg alți oameni în funcție de ambalaj de cele mai multe ori.

Trăim într-o lume ciudată… care începe să semene tot mai mult cu… cu un magazin de cadouri, din care majoritatea pleacă cu ceea ce a plăcut ochiului sau a costat mai mult… și care ar trebui să fie altfel. Trăim într-o lume în care la fiecare pas contează imaginea. Trăim într-o lume în care (aproape) totul se desfășoară sub deviza vitezei. 
Mă bucură un aspect la timp: timpul elimină cu o perfecțiune și dibăcie rar întâlnită oameni, din viata ta si absolut toate lucrurile efemere și care nu contează pentru tine readucându-te cu picioarele pe pamant.
Asa ca WTF ... cine nu este cu mine este impotriva mea ... 

 

joi, 22 decembrie 2011

De Craciun



De Craciun fiecare om este mai bun, iar prin bunatatea lui transmite o caldura sufleteasca pe care nu o poti simti in fiecare zi. Poate ca datorita acestei sarbatori oamenii isi mai amintesc ca sunt oameni si ca trebuie sa fie buni cu aproapele si sa daruiasca, dar bine ar fi daca acest lucru s-ar petrece in fiecare zi nu numai in aceasta perioada.
Cu toate ca sarbatoarea Craciunului este cea mai frumoasa dintre sarbatori, trebuie sa aveti grija la consumul excesiv de orice fel. Fie ca este vorba de mancare sau bautura, voi trebuie sa aveti grija atat de voi, cat si de familiile voastre, pentru ca acum este mai indicat ca niciodata sa fiti uniti si sa fiti aproape unul de celalalt.
Craciunul este aproape, asa ca mobilizati-va, scoate-ti decoratiunile si luminitele din debara si incepeti sa va decorati casa. Impodobiti bradul de Craciun, dati play la cdul cu colinde al lui Hrusca si petreceti cat mai mult timp in familie, facand diferite activitati specifice acestei perioade.
De la A la Blogging va ureaza Craciun Fericit  !!!

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Suflet de copil

Un copil de 10 ani stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig. O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
- Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
- Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil. Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters. Atunci vânzătorul sosi cu sosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi. Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
- Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână şi, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
- Dumneavoastră sunteţi soţia lui Dumnezeu?

Deschideti inima si ai sa vezi ca esti asa cum trebuie sa fii !!!

miercuri, 14 decembrie 2011

Nu voi mai putea fi ranit..

Exista momente in viata in care te ratacesti.. ai simtit asta din prima clipa pentru ca te indepartai de tine.
In acele momente intervine panica si crezi ca n-ai sa mai gasesti niciodata drumul inapoi.. spre tine.
Am fost o fiinta cu sufletul imprastiat.. o fiinta care a inteles ca e important sa invete sa sufere si sa nu se impotriveasca vietii. Da.. m-am ratacit.. da.. am gresit.. dar azi sunt mai inteleapt. Mi-am adunat sufletelul de jos, l-am ingrijit si mi-am revenit.
In momentul in care am inteles ca disperarea, lupta, vinovatia nu fac decat sa ma indeparteze si mai mult de mine,abia atunci  am putut iubi cu adevarat.
Nu voi mai putea fi ranit.. pentru ca promit sa nu ma mai indepartez de mine.

duminică, 11 decembrie 2011

Copilul si Vulturul

Kevin Carter a reușit să imortalizeze în sudul Sudanului imaginea care i-a adus premiul Pulitzer, dar și moartea. Fotografia surprinde un copil firav, căzut la pământ din cauza foamei, a cărui moarte era așteptată și urmărită de un vultur. Această imagine îngrozitoare l-a afectat atât de tare pe fotograf, încât la puțin timp după câștigarea premiului s-a sinucis.
În secolul XXI se moare de foame... Oare ne putem considera ființe evoluate atâta timp cât în lume există oameni care mor de foame?

Kevin Carter (1960-1994)
Fotojurnalist sud-african, laureat al Premiului Pulitzer 

sâmbătă, 10 decembrie 2011

Love Romania ?

Am lasat sa treaca cateva zile de la Ziua Nationala  a Romaniei pentru un singur motiv. De 1 Decembrie toata lumea este plina de dragoste de tara si riscam sa vorbesc degeaba. Acum sper ca vom fi un pic mai obiectivi.
   M-am gandit serios de ce ar trebui sa-mi iubesc tara. Nu rahaturi sentimentale : " aici s-au ingropat stramosii mei" sau cine stie ce. Traiesc intr-o tara unde ne furam caciula fara rusine. Ba chiar mai mult, suntem mandri de abilitatea noastra de a fura orice de la oricine. Nu ne respectam pe noi si implicit nici pe cei de langa noi. Suntem o tara in care prostia si incultura au ajuns la rang de calitati. 
    O alta caracteristica a noastra este capacitatea de a ne plange de mila, fara a misca un deget pentru a ne schimba starea. Vrem totul pe tava de la un sistem corupt ce ne-a inselat asteptarile de nenumarate ori. Aici vina o are un sistem comunist ce ne-a invatat sa fentam munca. Toata lumea muncea, fura si avea de toate. Un paradox al sistemului comunist roman.
    Sunt oameni ce ma vor injura pentru ce am scris mai sus. Nu-i nimic, sunt obisnuit caci la noi asa se procedeaza: injuri pe cineva cand nu esti de accord in loc sa aduci argumente. Nu avem bun-simt, suntem mandri peste masura si obsedant de superficiali.

Cu toate acestea inca imi iubesc tara. Nu pentru conducatori, bogatiile sau relifeul ei. O iubesc pentru o mana de oameni ce se zbat in mocirla si duc numele si steagul nostru in lume. Sunt mandru pentru mainile tabacite ale lui Bute, sutul magic al lui Hagi, exercitiul perfect al Nadiei sau exuberanta unui Ilie Nastase cu plete. Sunt patriot pentru ca exista romani la Microsoft sau elevi romani ce castiga medalii de aur la concursuri de stiinta.
     Sunt patriot pentru toate cele de mai sus si pentru multe alte lucruri marunte pe care nimeni nu le observa.