joi, 13 august 2015

Pauza de Nepăsare



Oamenii care mă dezamăgesc constant creează distanțe între sufletul meu și sufletul lor, distanțe pe care nici măcar nu vreau să le mai parcurg. M-au obosit cumplit încercările de a rămâne aproape de oamenii care intenționat sau nu m-au rănit, nu m-au apreciat ori mi-au tulburat liniștea interioară.
Nu mai sunt dispus să irosesc nici măcar o lacrimă pentru oamenii care se pierd. Nu-mi mai îngădui să mă irosesc. 
Am obosit, mă înțelegi? Resimt în fiecare celulă presiunea, stresul și străduința de a satisface nevoile celor din jurul meu. Pentru că așa am fost eu crescut, știi? Să ascult, să respect, să-mi pese, să am grijă ce impresie își fac despre mine. Ei bine, acum nu-mi mai pasă ce părere au ceilalți despre mine, dacă văd ce văd și eu în oglindă atunci e ok!  Nu mă mai interesează. Pur și simplu. Și nu mai lupt să păstrez pe nimeni în viața mea. M-am convins că pentru oamenii care te vor nu trebuie să duci nici o luptă. Ei sunt acolo. Sau nu. Uneori, ești doar tu. Și e ok. E ok ca uneori să nu-ți mai pese, să nu te mai doară. E ok să spui că nu-ți convine, că te-ai săturat, că nu mai vrei. Da, e ok.


Ar trebui să încerci și tu. Mă gândesc că o pauză de nepăsare e exact ce-ți trebuie!

sâmbătă, 14 martie 2015

No vei face tu – o va face altcineva.


Mereu vrem mai mult, îndrăznim mai mult, facem mai mult. Mereu gândim că suntem cei mai buni și că unele lucruri ne sunt predestinate, fără a trebui să le păstrăm apoi. Unii se cred atotputernici și doar când se trezesc față în față cu puterea altora înțeleg că mai sunt și limite. Unii se obișnuiesc cu confortul unei relații mediocre, fără a-și da seama că cineva poate oferi mai mult. Unii păstrează o viață în ei o dorință și-un sentiment. Unii caută să îndrepte lucruri imposibile. Unii pur și simplu fac ceea ce trebuie.
Nu există lucruri imposibile și nu există oameni de neînlocuit.
Nimeni nu va face în locul tău ceea ce vrei tu cu adevărat să faci. În schimb va face ceea ce gândește el. Așa că toate gândurile, oamenii de lângă și emoțiile trăite se pot schimba 

Nu vei face tu – o va face altcineva. Nu vei fi tu alături – va fi altcineva. Nu vei ține tu de mână – va ține altcineva. Întotdeauna va fi altcineva. De ce să nu fii tu?  

vineri, 13 martie 2015

Atunci când eu voi uita, tu îți vei aduce aminte

Fericirea se împarte la doi și dragostea adevărată la fel. Atunci când vrei să iubești o viață același om, când gândurile tale trăiesc puternic o stare de liniște și împlinire, când cauți să construiești, să fii alături iar omul de lângă îți răspunde cu indiferență, ce altceva ai putea să dorești de la viață și de la el decât înțelegere? Cum altfel ai dori să vezi lucrurile decât mergând spre bine? Uneori însă numai bine nu este, deși ai vrea, deși te implici, deși iubești.
Este greu, dar nu imposibil să o iei de la început. În schimb, este obligatoriu să o faci cât trăiești și cât poți face singur o alegere. Fie că uiți, fie că acoperi amintirile cu ceea ce ai, e o necesitate să lași ce nu te mai merită pentru a fi fericit. Să trăiești omul din prezent, dragostea din prezent, fericirea de acum. Să înțelegi că nimic nu mai schimbi din ce a fost.
În lume sunt atât de multe relații fără iubire și iubire fără o șansă la relații. 

duminică, 8 iulie 2012

Nimeni nu va putea gandi, simti si actiona in locul tau.

 
Am realizat ce inseamna singuratatea, de fapt mi s-a reamintit, nu e vorba a fi singur la propriu ci e vorba de o singuratate pe care o simti in suflet si care este permanent cu noi. Poti incerca sa umpli acel spatiu dar nu vei reusi decat sa te minti pe tine.
Nimeni nu poate inlocui acea singuratate, esti singur si tot timpul vei fi singur. Se spune: ne nastem singuri si murim singuri.
Nimeni nu va putea gandi, simti si actiona in locul tau. 
Responsabilitatea este doar a ta... fiecare pas, fiecare decizie este pusa pe umerii tai si poate avea repercursiuni pentru tot restul vietii tale.
Da.. ne putem crea viata pe care ne-o dorim, da.. e absolut necesar sa invatam sa ne iertam, pe noi, pentru singuri luam decizii si da, e important sa invatam sa iubim, dar dintr-un spatiu al sufletului si nu al mintii. 
Si da.. facem asta singuri. 
Putem avea sustinatori si e important sa avem, putem avea oameni care sa ne tina de mana dar ei nu ne pot ajuta sa facem schimbari daca nu le dorim, ei nu ne pot invata ceea ce nu suntem pregatiti sa invatam, ei pot doar fi alaturi si atat.
Azi.. ma simt mai singur ca oricand si stiu ca ma bazez doar pe mine.

miercuri, 11 aprilie 2012

Paradoxul vremurilor noastre

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult dar avem mai putin;
cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii dar mai putin timp;
avem mai multe functii dar mai putina minte,
mai multe cunostinte dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta dar nu cum sa ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul dar am poluat solul.
Am cucerit atomul dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult dar învatam mai putin.
Planuim mai multe dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata dar comunicam din ce în ce mai putin.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.

Octavian Paler

duminică, 29 ianuarie 2012

Valoarea reala a timpului tau

Un om a venit acasă de la locul de muncă târziu, obosit şi iritat. Baietelul lui de 5 ani il astepta la usa :
Fiul :"Tati, pot sa-ti pun si eu o întrebare?"
Tatal: "Da sigur, ce este?" răspunse tatal ..
Fiul: "Tati, cât de multi bani castigi tu pe ora ?"
Tatal: "Asta nu este treaba ta. De ce mă întrebi aşa ceva? " a spus omul supărat.
Fiul: "Vreau doar să ştiu. Te rog spune-mi, cat de mult castigi tu pe ora ? "
Tatal: "Dacă vrei să ştii, eu fac 50 dolari pe ora."
Fiul: "Oh,” băieţelul a răspuns, cu capul în jos.
Fiul: "Tati, imi poti imprumuta si mie 25 $? '
Tatăl s-a infuriat :, " Daca singurul motiv pentru care vrei sa-ti imprumut bani este sa-ti cumperi o jucarie sau o alta prostie , te rog sa mergi imediat in camera ta si sa te culci .
Cum poti sa fii atat de egoist. Eu muncesc din greu pentru a castiga acesti bani , si nu imi permit sa-i cheltuiesc pe toate mofturile tale . "
Baietelul a mers liniştit în camera lui şi a închis uşa.
Tatal s-a asezat si a inceput sa-si puna intrebari despre baietelul lui.. Cum îndrăzneşte sa puna astfel de întrebări doar pentru a obţine nişte bani?
După aproximativ o oră sau cam asa ceva, omul sa calmat, şi a început să se gândească:
Poate este altceva ce el doreste sa cumpere cu cei 25 $ asa ca tatal a mers la camera baietelului şi a deschis uşa.
"Eşti adormit, fiule?" A întrebat el.
"Nu tati, eu sunt treaz," răspunse băiatul.
"M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme", a spus omul. "A fost o zi lungă şi mi-am varsat supararea pe tine. Iată 25 dolari cat ai cerut. "
Băieţelul s-a ridicat si a zîmbit. "Oh, multumesc tata!" a strigat el . Apoi, bagand mana sub perna a mai scos cativa bani mototoliti .
Tatal a vazut ca baietelul mai avea deja bani,si a început să se înfurie din nou.
Băieţelul a numarat încet bani lui, şi apoi se uită în sus la tatăl său.
"De ce vrei mai multi bani daca ai deja ? ' bombăni tatăl.
"Pentru că nu aveam destui ", a răspuns băieţelul.
"Tati, acum am 50 dolari. Pot să cumpăr o oră din timpul tău? Te rog să vii acasă mâine mai devreme. Aş dori să iau cina cu tine. "
Tatăl a fost zdrobit. El si-a luat scumpul baietel în brate , şi l-a implorat pentru iertarea .

Este doar o scurta reamintire pentru cei care lucreaza din greu în viaţă. Noi nu trebuie să lăsăm timpul sa ne alunece printre degete fără a petrece ceva timp cu cei care contează cu adevărat pentru noi, cei aproapiati de inimile noastre.

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

Parfum de Femeie

In filmul "Parfum de femeie este o scena de neuitat: aceea in care protagonistul, interpretat prin Al Pacino, invita la dans o tanara femeie, la care aceasta ii răspunde:
"Nu pot, pentru ca intr-o clipa va sosi logodnicul meu."
"Intr-o clipa, se traieste o viata!", raspunde el, conducand-o sa danseze un tangou.
Aceasta scurta, dar memorabila scena contine unul din cele mai frumoase mesaje ale filmului:
Unii oameni traiesc alergand dupa timp, dar nu reusesc sa-l ajunga nici cand fug mai grabiti. Pentru altii, timpul mai degraba intarzie sa treaca si privesc lacomi spre viitor, uitand sa traiasca in clipa prezenta, care este singurul timp care exista in mod real.
Timp are toata lumea in mod egal. Nimeni nu are nici mai mult, nici mai putin de 24 de ore pe zi. Diferenta consta in ceea ce face fiecare cu acest timp.
Trebuie sa stim sa profitam de fiecare clipa pentru ca, asa cum a spus John Lennon:
"Viata este ceea ce trece in timp ce facem planuri pentru viitor.

luni, 16 ianuarie 2012

Magicianul

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului său. El a fost şi un fantastic spărgător de lacăte . Susţinea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin de o oră.

Într-un mic oraş din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau şi provocările şi banii, a acceptat propunerea.

Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau la faţa locului. Houdini a păşit încrezător în celulă şi uşa a fost închisă. Şi-a dat imediat jos haina şi s-a apucat de treabă. Îşi ascunsese în curea o bucată de oţel flexibil şi dur, lungă de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.

După 30 de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpiraţie. După 2 ore Houdini pur şi simplu s-a prăbuşit peste uşă, care s-a deschis imediat. De fapt uşa nu fusese niciodată închisă decât în imaginaţia marelui magician.

Morala

Uşa nu a fost închisă decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acţionat ca şi cum ar fi avut de învins o mie de lăcate. Aidoma lui Houdini, şi noi suntem prizonierii propriei minţi. Pentru a evada din “închisoarea mentală”, trebuie mai întâi să realizăm şi să acceptăm acest lucru şi apoi să găsim căi prin care să ne eliberăm.

miercuri, 11 ianuarie 2012

Oameni,Suflete,Ambalaje ...

Trăim într-o lume… tristă. Cred. Sau poate oamenii o întristează.Trăim într-o lume în care… oamenii uită. Uneori. Sau se fac că uită. Deseori.Trăim într-o lume în care… oamenii spun ușor ”Nu doare”.  Oare ?

Printr-un oarecare absurd și ridicol trebuie să fii de acord cu mine când spun că fiecare secundă în plus, înseamnă o secundă mai aproape de moarte. 
Doar aceasta este realitatea. Și moartea e de multe feluri… nu doar fizică. Înțelegi tu ce vreau să spun.
Deși sunt om în toată firea în unele momente am încă senzația de copil naiv. Știi cum vine asta? Ciudat. Mă bulversează, mă agită, mă sperie,… iar stările astea pe moment mă schimbă… 
Am mai zis eu, oamenii pot fi altfel pentru puțin timp… iar apoi revin la vechile obiceiuri.
Falsitatea doare, în primul rând, pe cei care sunt falși. Așa vreau să cred.
Falsitatea înseamnă un ambalaj.
Azi ești tânăr, mâine ești bătrân. Azi ai pielea fină, iar mâine poți să fii plin de riduri și să ai pielea aspră. Azi ai păr șaten/brunet/blond în cap… iar mâine poate ai fire albe sau ești chel.
Da. Așa sunt oamenii… aleg alți oameni în funcție de ambalaj de cele mai multe ori.

Trăim într-o lume ciudată… care începe să semene tot mai mult cu… cu un magazin de cadouri, din care majoritatea pleacă cu ceea ce a plăcut ochiului sau a costat mai mult… și care ar trebui să fie altfel. Trăim într-o lume în care la fiecare pas contează imaginea. Trăim într-o lume în care (aproape) totul se desfășoară sub deviza vitezei. 
Mă bucură un aspect la timp: timpul elimină cu o perfecțiune și dibăcie rar întâlnită oameni, din viata ta si absolut toate lucrurile efemere și care nu contează pentru tine readucându-te cu picioarele pe pamant.
Asa ca WTF ... cine nu este cu mine este impotriva mea ...